divorț - explicat in DEX

divorț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.

divorț (Dicționar de neologisme, 1986)
DIVÓRȚ s.n. 1. Desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (Fig.) Ruptură, separare. [Var. divors s.n. / < lat. divortium, cf. it. divorzio, fr. divorce].

divorț (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIVÓRȚ s. n. 1. desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (fig.) dezacord, nepotrivire; ruptură. (< fr. divorce, lat. divortium)

divorț (Dicționaru limbii românești, 1939)
* divórț n., pl. urĭ (fr. divorce, d. lat. divortium). Despărțenie, desfacere legală a uneĭ căsătoriiĭ. – Fars. -rs.

divorț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
divórț s. n., pl. divórțuri

divorț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
divorț n. 1. ruptură legală a căsătoriei; 2. fig. separațiune completă.

divorț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. — Din fr. divorce, lat. divortium.