divizibil - explicat in DEX

divizibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.

divizibil (Dicționar de neologisme, 1986)
DIVIZÍBIL, -Ă adj. Care se poate diviza. ♦ (Mat.; despre numere) Care poate fi împărțit exact cu un număr. [Cf. fr. divisible, lat. divisibilis].

divizibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIVIZÍBIL, -Ă adj. care se poate diviza. ◊ (mat.) care prezintă divizibilitate. (< fr. divisible, lat. divisibilis)

divizibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
* divizíbil, -ă adj. (lat. divizibilis). Care se poate divide.

divizibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
divizíbil adj. m., pl. divizíbili; f. divizíbilă, pl. divizíbile

divizibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
divizibil a. ce poate fi divizat.

divizibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.