distanțier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTANȚIÉR, distanțiere, s. n. 1. Piesă care are funcțiunea de a menține distanța reglementară dintre două piese, două elemente etc.
2. Instrument care servește la măsurarea distanțelor mici dintre nave. [
Pr.:
-ți-er] –
Distanță +
suf. -ier.