distanțier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTANȚIÉR, distanțiere, s. n. 1. Piesă care are funcțiunea de a menține distanța reglementară dintre două piese, două elemente etc.
2. Instrument care servește la măsurarea distanțelor mici dintre nave. [
Pr.:
-ți-er] –
Distanță +
suf. -ier.distanțier (Dicționar de neologisme, 1986)DISTANȚIÉR s.n. 1. Compas măsurător. ♦ Aparat pentru măsurat distanța dintre nave.
2. Piesă care menține o anumită distanță între două părți ale unei mașini. [Pron.
-ți-er. / <
distanță +
-ier].
distanțier (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTANȚIÉR s. n. 1. compas măsurător. 2. aparat pentru măsurarea distanțelor dintre navele în formație. 3. piesă care menține o anumită distanță între două părți ale unei mașini. (< distanță + -ier)
distanțier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distanțiér (-ți-er) s. n.,
pl. distanțiéredistanțier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTANȚIÉR, distanțiere, s. n. 1. Piesă care are funcția de a menține distanța reglementară dintre două piese, două elemente etc.
2. Instrument care servește la măsurarea distanțelor mici dintre nave. [
Pr.:
-ți-er]
— Distanță +
suf. -ier.