distant - explicat in DEX

distant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTÁNT, -Ă, distanți, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politețe rece și puțin comunicativă în relațiile cu ceilalți, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestările oamenilor) care exprimă, trădează pe omul distant. – Din fr. distant.

distant (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTÁNT, -Ă adj. Rece, rezervat, necomunicativ, bățos. [< fr. distant].

distant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTÁNT, -Ă adj. (despre oameni sau comportamentul lor) rece, rezervat, necomunicativ. (< fr. distant)

distant (Dicționaru limbii românești, 1939)
* distánt, -ă adj. (lat. distans, -ántis, d. dis-stare, a fi la distanță). Depărtat, care e la distanță: toate punctele circumferințeĭ îs egal distante de centru (echidistante).

distant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distánt adj. m., pl. distánți; f. distántă, pl. distánte

distant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTÁNT, -Ă, distanți, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politețe rece și puțin comunicativă în relațiile cu ceilalți, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestările oamenilor) care exprimă, trădează pe omul distant. — Din fr. distant.