disruptiv (Dicționar de neologisme, 1986)
DISRUPTÍV, -Ă adj. (Despre descărcări electrice) Cu scântei, care produce flăcări, strălucește. [Cf. it. disruptivo, fr. disruptif].
disruptiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISRUPTÍV, -Ă adj. (despre descărcări electrice) cu scântei, care produce flăcări, strălucește. (< fr. disruptif)