disritmicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISRITMICITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de ritmicitate. –
Dis- +
ritmicitate.disritmicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISRITMICITÁTE s. f. lipsă de ritmicitate. (< dis
2- + ritmicitate)
disritmicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISRITMICITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de ritmicitate. —
Pref. dis- +
ritmicitate.