disprețui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPREȚUÍ, disprețuiesc, vb. IV.
Tranz. A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [
Var.: (
înv.)
desprețuí vb. IV] –
Dispreț +
suf. -ui.