dispreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPRÉȚ s. n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva. ◊
Loc. adv. Cu dispreț = în mod disprețuitor. [
Var.: (
înv.)
despréț s. n.] – Din
it. disprezzo.