disentiment (Dicționar de neologisme, 1986)
DISENTIMÉNT s.n. (Rar) Deosebire de sentimente, de opinii. [< fr. dissentiment, cf. lat. disentire – a fi în dezacord].
disentiment (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISENTIMÉNT s. n. deosebire de sentimente, de opinii; neînțelegere. (< fr. dissentiment)
disentiment (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disentimént n., pl. e (fr. dissentiment). Diferență de sentimente. Supărare: acest discurs a produs un mare disentiment în public.