disensiune - explicat in DEX

disensiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISENSIÚNE, disensiuni, s. f. Neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dissension, lat. dissensio, -onis.

disensiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DISENSIÚNE s.f. Discordie, neînțelegere, ceartă (cauzată de nepotrivirea unor interese, a unor opinii etc.); dezacord. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dissension, lat. dissensio].

disensiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISENSIÚNE s. f. discordie, neînțelegere cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc.; dezacord. (< fr. dissension, lat. dissensio)

disensiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disensiúne f. (lat. dis-sénsio, -ónis. V. simt). Discordie, neînțelegere, nepotrivire de ideĭ.

disensiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. disensiúnii; pl. disensiúni

disensiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISENSIÚNE, disensiuni, s. f. Neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. [Pr.: -si-u-] — Din fr. dissension, lat. dissensio, -onis.