discografic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCOGRÁFIC, -Ă, discografici, -ce, adj. 1. De disc
1 (
4).
2. De discografie (
1). – Din
fr. discographique.discografic (Dicționar de neologisme, 1986)DISCOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la discografie; înregistrat pe disc. [Cf. fr.
discographique].
discografic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*discográfic (-co-gra-) adj. m.,
pl. discográfici; f. discográfică, pl. discográficediscografic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCOGRÁFIC, -Ă, discografici, -ce, adj. 1. De disc
1 (4).
2. De discografie (1). – Din
fr. discographique.