discofil - explicat in DEX

discofil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s. m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. – Din fr. discophile.

discofil (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCOFÍL, -Ă s.m. și f. Amator de discuri muzicale. [< fr. discophile].

discofil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCOFÍL, -Ă s. m. f. amator de muzică înregistrară pe discuri. (< fr. discophile)

discofil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discofíl s. m., pl. discofíli

discofil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s. m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. — Din fr. discophile.