discografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCOGRAFÍE, discografii, s. f. 1. Totalitatea discurilor
1 (
4) înregistrate de un cântăreț, de o formație etc.
2. (
Med.) Radiografie a unui disc intervertebral. – Din
fr. discographie, engl. discography.discografie (Dicționar de neologisme, 1986)DISCOGRAFÍE s.f. 1. (
Muz.) Evidența înregistrărilor pe disc, cu indicarea titlului, a autorului piesei, numele interpreților etc. ♦ Catalog de discuri muzicale.
2. Radiografie a nucleului unui disc intervertebral. [Gen.
-iei. / < fr.
discographie, cf. engl.
discography].
discografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCOGRAFÍE s. f. 1. studiu științific al înregistrărilor pe disc (2). 2. totalitatea înregistrărilor pe discuri ale unui autor sau interpret. ◊ catalog de discuri muzicale. 3. radiografie a unui disc intervertebral. (< fr.
discographie, engl.
discography)
discografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*discografíe (-co-gra-) s. f.,
art. discografía, g.-d. art. discografíei; pl. discografíi, art. discografíilediscografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCOGRAFÍE, discografii, s. f. 1. Totalitatea discurilor
1 (4) înregistrate de un cântăreț, de o formație etc.
2. (
Med.) Radiografie a unui disc intervertebral. — Din
fr. discographie, engl. discography.