discernământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCERNĂMẤNT s. n. Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din
fr. discernement.discernământ (Dicționar de neologisme, 1986)DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a judeca, de a raționa, de a discerne, de a gândi; judecată, rațiune. [Pl.
-turi, -minte. / cf. fr.
discernement, it.
discernimento].
discernământ (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCERNĂMẤNT s. n. facultatea de a discerne; judecată, rațiune. (< fr.
discernement)
discernământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!discernămấnt s. n.discernământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCERNĂMẤNT s. n. Facultatea de a discerne. — Din
fr. discernement.