discant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCÁNT s. n. 1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale. 2. registru înalt al orgii sau armoniului. 3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical. (< germ.
Diskant)
discant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DISCÁNT (‹
fr.)
s. n. 1. Formă și procedeu aparținând începuturilor polifoniei Evului Mediu în Europa, linia melodică nou creată fiind situată deasupra liniei melodice date.
2. Partea de sus a claviaturii pianului, orgii sau clavecinului.