discerne - explicat in DEX

discerne (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCÉRNE, discérn, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.

discerne (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCÉRNE vb. III. tr. A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discérn. / < fr. discerner, it., lat. discernere].

discerne (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCÉRNE vb. tr. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< fr. discerner, lat. discernere)

discerne (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discérne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discérn, 1 pl. discérnem; conj. prez. 3 să disceárnă; part. discernút

discerne (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
discerne v. a vedea limpede, a distinge.

discerne (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCÉRNE, discérn, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. — Din fr. discerner, lat. discernere.