dionisiac - explicat in DEX

dionisiac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIONISIÁC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În artă și cultură) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plină de pasiuni. [Pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque.

dionisiac (Dicționar de neologisme, 1986)
DIONISIÁC, -Ă adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimând impulsurile iraționale ale vieții; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].

dionisiac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIONISIÁC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ♦ serbări ĕ = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

dionisiac (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dionisiác, -ă și (după fr.) -ziác, -ă adj. (vgr. dionysiakós, lat. dionysiacus). Bachic, relativ la Dionysos. S.f. pl. Niște Sărbătorĭ celebrate de vechiĭ Grecĭ în onoarea luĭ Dionysos (Bacu).

dionisiac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dionisiác (di-o-, -si-ac) adj. m., pl. dionisiáci; f. dionisiácă, pl. dionisiáce

dionisiac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIONISIÁC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În opoziție cu apolinic) Care are o atitudine afectivă cu impulsuri pasionale, exaltate sau iraționale. [Pr.: di-o-ni-si-ac] — Din fr. dionysiaque.