dioptric - explicat in DEX

dioptric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.

dioptric (Dicționar de neologisme, 1986)
DIÓPTRIC, -Ă adj. Referitor la dioptrică. [Pron. di-op-. / < fr. dioptrique].

dioptric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIÓPTRIC, -Ă I. adj. referitor la dioptrică. II. s. f. parte a opticii care studiază refracția luminii. (< fr. dioptrique)

dioptric (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dióptric, -ă adj. (vgr. dioptrikós. V. optic). Fiz. Relativ la dioptrică. S.f. Acea parte a fiziciĭ care se ocupă de refracțiunea luminiĭ.

dioptric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj. 1. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.

dioptric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dióptric (di-op-) adj. m., pl. dióptrici; f. dióptrică, pl. dióptrice

dioptric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] — Din fr. dioptrique.