dințărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DINȚĂRÍT s. n. (Glumeț) Bir pe care urma să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții. –
Dinte +
suf. -ărit (după
tc. diș-parasi „bani de dinți”).