dijmuì - explicat in DEX

dijmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIJMUÍ, dijmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aduna dijma. 2. (Peior.) A-și face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + suf. -ui.

dijmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dijmuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dijmuiésc, imperf. 3 sg. dijmuiá; conj. prez. 3 să dijmuiáscă

dijmui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIJMUÍ, dijmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aduna dijma. 2. (Fam.) A-și face în mod abuziv parte din ceva. — Dijmă + suf. -ui.

dijmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dijmuì v. a lua dijmă.