dijmar - explicat in DEX

dijmar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar.

dijmar (Dicționaru limbii românești, 1939)
dijmár m. Vechĭ. Perceptor.

dijmar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dijmár (dijmuitor) s. m., pl. dijmári

dijmar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. — Dijmă + suf. -ar.