dijmuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIJMUÍRE, dijmuiri, s. f. Acțiunea de
a dijmui și rezultatul ei; dijmuială, dijmuit. –
V. dijmui.dijmuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dijmuíre (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. dijmuírii; pl. dijmuíridijmuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIJMUÍRE, dijmuiri, s. f. Acțiunea de
a dijmui și rezultatul ei; dijmuială, dijmuit. —
V. dijmui.