dihai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIHÁI adv. (
Pop. și
fam.; în sintagma)
Mai dihai = mai mult, mai grozav, mai ceva, și mai și. –
Et. nec.dihai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)díhái adv. – (În locuțiunea
mai dihai). Mai bine, mai mult, mult mai mult. –
Var. diha. Tc. diha „mai mult” (Iogu,
GS, V, 182). Înainte, Bogrea,
Dacor, I, 275, semnalase
tc. diha „iată”.
dihaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)diháĭ adv. (cp. cu litv.
dýwai, vsl.
divŭ, minune, și cu ung.
háj, grăsime, de unde s’ar fi făcut
de-haĭ, apoĭ
dihaĭ, ca și de
biŭ).
Mold. Fam. Maĭ dihaĭ, maĭ abitir, și maĭ și, maĭ mult, superior:
a lucrat maĭ dihaĭ de cît el, are un cal maĭ dihaĭ de cît al tăŭ.dihai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dihái (mai ~) (
pop.,
fam.)
adv.dihai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIHÁI adv. (
Pop. și
fam.; în sintagma)
Mai dihai = mai mult, mai grozav, mai ceva, și mai și. —
Et. nec.