dificultate - explicat in DEX

dificultate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. Greutate de a face ceva; anevoință. ♦ Piedică, obstacol. ◊ Expr. A face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas, -atis.

dificultate (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFICULTÁTE s.f. 1. Greutate; anevoință. 2. Obstacol, piedică. [Cf. fr. difficulté, lat. difficultas].

dificultate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFICULTÁTE s. f. greutate de a face ceva; anevoință. ◊ obstacol, piedică. (< fr. difficulté, lat. difficultas)

dificultate (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dificultáte f. (lat. difficúltas, -átis). Proprietatea de a fi dificil, greutate: a da de dificultățĭ. A ridica o dificultate, a prezenta o obĭecțiune. A avea dificultățĭ cu cineva, a avea neînțelegerĭ cu el.

dificultate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dificultáte s. f., g.-d. art. dificultắții; pl. dificultắți

dificultate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dificultate f. 1. greutate, anevoință; 2. neînțelegere: am dificultăți cu vecinul.

dificultate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. Greutate de a face ceva; anevoință. ♦ Piedică, obstacol. ◊ Expr. A face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă). — Din fr. difficulté, lat. difficultas, -atis.