diferit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit.
2. (La
pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. –
V. diferi.diferit (Dicționar de neologisme, 1986)DIFERÍT, -Ă adj. 1. Deosebit, neasemănător, altfel.
2. (
La pl.) Fel de fel de..., tot felul de... [Cf. fr.
différent].
diferit (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFERÍT, -Ă adj. 1. deosebit, altfel. 2. (pl.) fel de fel de..., tot felul de... (< fr.
différent)
diferit (Dicționaru limbii românești, 1939)* diferít, -ă adj. (d.
difer). Deosebit, neasemenea. Felurit, variat. Adv. În mod diferit.
diferit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*diferít (care diferă)
adj. m.,
pl. diferíți; f. diferítă, pl. diferíte (opinii diferite, opiniile sunt diferite)diferit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diferit a. care diferă, deosebit.
diferit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit.
2. (La
pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. —
V. diferi.