dificil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat.
2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. – Din
fr. difficile, lat. difficilis.dificil (Dicționar de neologisme, 1986)DIFICÍL, -Ă adj. 1. Cu dificultăți, anevoios, greu.
2. (
Despre oameni) Năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. [< lat.
difficilis, cf. fr.
difficile].
dificil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFICÍL, -Ă adj. 1. care prezintă dificultăți; anevoios, greu; dificultos. 2. (despre oameni) năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. (< fr.
difficile, lat.
difficilis)
dificil (Dicționaru limbii românești, 1939)difícil, -ă adj. (lat.
difficilis, d. prefixu
dis și
facilis, ușor). Greŭ de făcut, anevoĭos:
lucrare dificilă. Fig. Exigent, greŭ de mulțămit:
caracter dificil. Greoĭ, ostenitor:
stil dificil. Defavorabil, plin de suferințe:
timpurĭ dificile. Adv. În mod dificil. Fals -
cíl (d. fr.).
dificil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dificíl adj. m.,
pl. dificíli; f. dificílă, pl. dificíledificil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dificil a.
1. greu (de făcut), anevoios;
2. fig. exigent; delicat:
caracter dificil.dificil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat.
2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. — Din
fr. difficile, lat. difficilis.