dielectric - explicat in DEX

dielectric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIELÉCTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.

dielectric (Dicționar de neologisme, 1986)
DIELÉCTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique].

dielectric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIELÉCTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique)

dielectric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dieléctric¹ (di-e-) adj. m., pl. dieléctrici; f. dieléctrică, pl. dieléctrice

dielectric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dieléctric² (di-e-) s. m., pl. dieléctrici

dielectric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIELÉCTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = permitivitate. 2. S. m. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] — Din fr. diélectrique.