diecezan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIECEZÁN, -Ă, diecezani, -e, adj. (
Bis.) Eparhial. [
Pr.:
di-e-. –
Var.:
diocezán, -ă adj.] – Din
fr. diocésain.diecezan (Dicționar de neologisme, 1986)DIECEZÁN, -Ă adj. v.
diocezan [în DN].
diecezan (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIECEZÁN, -Ă adj. de dieceză (2), al diecezei. (după fr.
diocésain)
diecezan (Dicționaru limbii românești, 1939)* diecezán, -ă adj. (d.
dieceză). De dieceză, de eparhie.
diecezan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!diecezán/diocezán (di-e-/di-o-) adj. m.,
pl. diecezáni/ diocezáni; f. diecezánă/diocezánă, pl. diecezáne/diocezánediecezan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIECEZÁN, -Ă, diecezani, -e, adj. (
Bis.) Eparhial. [
Pr.:
di-e-. —
Var.:
diocezán, -ă adj.] — Din
fr. diocésain.