dicotiledonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DICOTILEDONÁT, -Ă, dicotiledonați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre plante) Al cărei embrion are două cotiledoane.
2. S. f. (La
pl.) Clasă de plante al căror embrion are două cotiledoane; (și la
sg.) plantă din această clasă. [
Var.: (rar)
dicotiledón, -ă adj.,
s. f.]. – După
fr. dicotylédone.dicotiledonat (Dicționar de neologisme, 1986)DICOTILEDONÁT, -Ă adj. (
Despre plante) Care are două cotiledoane în embrion. //
s.f.pl. Clasă de plante al căror embrion are două cotiledoane; (
la sg.) plantă din această clasă. [< fr.
dicotylédoné(s), cf. gr.
dis – de două ori,
kotyledon – cavitate].
dicotiledonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DICOTILEDONÁT, -Ă I.
adj. (despre embrion) cu două cotiledoane; dicotiledon. II. s. f. pl. clasă de plante angiosperme al căror embrion are două cotiledoane. (< fr.
dicotylédoné/s/)
dicotiledonat (Dicționaru limbii românești, 1939)* dicotiledonát, -ă adj. (pref.
di- și
cotiledonat).
Bot. Cu doŭă cotiledoane:
plante dicotiledonate. Subst.
O dicotiledonată. – Maĭ puțin bine
dicotiledon, -oană.dicotiledonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dicotiledonát adj. m.,
pl. dicotiledonáți; f. dicotiledonátă, pl. dicotiledonátedicotiledonat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DICOTILEDONÁT, -Ă, dicotiledonați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre plante) Al cărei embrion are două cotiledoane.
2. S. f. (La
pl.) Clasă de plante cu flori al căror embrion are două cotiledoane; (și la
sg.) plantă din această clasă. [
Var.: (rar)
dicotiledón, -ă adj.,
s. f.] — După
fr. dicotylédone.