dichiseală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DICHISEÁLĂ,dichiseli, s. f. (Pop. și fam.) Dichisire. – Dichisi + suf. -eală.
dichiseală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dichiseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. dichisélii; pl. dichiséli
dichiseală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DICHISEÁLĂ,dichiseli, s. f. (Pop. și fam.) Dichisire. — Dichisi + suf. -eală.