dicasterie - explicat in DEX

dicasterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DICASTÉRIE s. f. (Înv.) Tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. – Din ngr. dikastírion.

dicasterie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dicasteríe (-íi), s. f. – Tribunal spiritual sau ecleziastic. Gr. διϰαστήριος (Gáldi 171). Înv., sec. XVIII. – Der. dicasteriot, s. m. (membru al unui tribunal ecleziastic), din gr. διϰαστηριότης.

dicasterie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dicastérie f. (ngr. dikastirion, vgr. dikastérion). Vechĭ. Tribunal bisericesc în materie de divorț.

dicasterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dicastérie (-ri-e) s. f., art. dicastéria (-ri-a), g.-d. dicastérii, art. dicastériei; pl. dicastérii

dicasterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dicasterie f. od. tribunal bisericesc în materie de divorț. [Gr. mod. DIKASTÉRION].

dicasterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DICASTÉRIE dicasterii, s. f. (Înv.) Tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. — Din ngr. dikastírion.