dichisire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DICHISÍRE, dichisiri, s. f. (
Pop. și
fam.) Acțiunea de
(se) dichisi și rezultatul ei; dichiseală. –
V. dichisi.dichisire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dichisíre (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. dichisírii; pl. dichisíridichisire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DICHISÍRE, dichisiri, s. f. (
Pop. și
fam.) Acțiunea de
a (se) dichisi și rezultatul ei; dichiseală. —
V. dichisi.