dichisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DICHISÍ, dichisesc, vb. IV.
Refl. (
Pop. și
fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos și curat, a se ferchezui; (
peior.) a se găti prea mult. ♦
Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din
ngr. diíkisa (
aor. lui
diikó).
dichisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dichisí (dichisésc, dichisít), vb. –
1. A aranja, a ordona, a prepara. –
2. A aranja, a găti, a împodobi.
Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din același cuvînt
gr., cu pronunțarea erasmică,
neol. dioceză, s. f., din
fr.,
der. diocezan, adj. –
Der. dichis, s. n. (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; sculă, unealtă, instrument), a cărui formație nu este clară,
cf. sl. dikisŭ „maslu”, cuvînt incert după Miklosich,
Lexicon, 161, dar care are probabil aceeași origine;
dichici, s. n. (cuțit de cizmar, pentru ornamentat), cuvînt
mold., probabil deformație de la cel anterior (după Candrea,
GS, VI, 324 și Scriban, din
mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din
rom.);
dichiseală, s. f. (aranjare, găteală).
dichisi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)dichisi, dichisesc I v. t. (intl.) 1. a lua banii cuiva.
2. a năuci (
pe cineva).
II v. r. a se îmbrăca elegant.
dichisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dichisí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dichisésc, imperf. 3
sg. dichiseá; conj. prez. 3
să dichiseáscădichisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dichisì v.
1. a îngriji cu cele trebuincioase:
fiul cel mijlociu, după ce se dichisi și el, cum știu mai bine, plecă și el ISP.;
2. a (se) găti cu îngrijire, a (se) îmbrăca frumos:
s’a dichisit să facă vizite; 3. fam. a pune la cale:
am să mi te dichisesc eu CR. [Gr. mod. DIOIKÉO, a pune în ordine (aorist
dioikisa)].
dichisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DICHISÍ, dichisesc, vb. IV.
Refl. (
Pop. și
fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti, a se ferchezui; (
peior.) a se găti excesiv. ♦
Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). — Din
ngr. diíkisa (
aor. lui
diikó).