dibuială - explicat in DEX

dibuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva. – Dibui + suf. -eală.

dibuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dibuiálă s. f., g.-d. art. dibuiélii; pl. dibuiéli

dibuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare făcută de cineva fară experiență. — Dibui + suf. -eală.