diastolă - explicat in DEX

diastolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole.

diastolă (Dicționar de neologisme, 1986)
DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare].

diastolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIÁSTOLĂ s. f. 1. decontracție ritmică a inimii și a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole)

diastolă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diástolă f., pl. e (lat. diástole, d. vgr. dia-stolé. V. epi- și sistolă, apostol). Gram. lat. Lungirea uneĭ silabe scurte. Fiziol. Dilatarea inimiĭ și a arterelor.

diastolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!diástolă (di-as-to-/-a-sto-) s. f., g.-d. art. diástolei; pl. diástole

diastolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare fiziologică a cavităților cardiace în timpul umplerii lor cu sângele adus de vene. [Pr.: di-as-] — Din fr. diastole.