diastază - explicat in DEX

diastază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase.

diastază (Dicționar de neologisme, 1986)
DIASTÁZĂ s.f. 1. Ferment solubil care transformă diverse substanțe; enzimă. 2. Dezlipire accidentală a două părți anatomice normal unite sau articulate între ele; disjuncție. [< fr. diastase, cf. gr. diastasis – separație].

diastază (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIASTÁZĂ s. f. 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție. (< fr. diastase)

diastază (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diastáză f., pl. e (vgr. diástasis, distanță. V. extaz, metastază). Chir. Depărtarea accidentală a doŭă oase articulate. Chim. Ferment solubil care transformă diferite substanțe: ptialina glandelor salivare e o diastază.

diastază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!diastáză (di-as-ta-/-a-sta-) s. f., g.-d. art. diastázei; pl. diastáze

diastază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unui șoc, a unui efort etc. [Pr.: di-a-] — Din fr. diastase.