diaspor (Dicționar de neologisme, 1986)DIASPÓR s.n. Oxid natural hidratat de aluminiu, care se găsește în zăcămintele de bauxită și uneori în rocile metamorfice. [Pron.
di-as-. / < fr.
diaspore, cf. gr.
diaspora – dispersie].
diaspor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIASPÓR I.
s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr.
diaspore)
diaspor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!diaspór1 (oxid)
(di-as-por/-a-spor) s. m.diaspor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!diaspór2 (fragment vegetal)
(di-as-por/-a-spor) s. m.,
pl. diaspóri