diamantic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAMÁNTIC, -Ă, diamantici, -ce, adj. (Rar) Diamantin. [
Pr.:
di-a-] –
Diamant. +
suf. -ic.diamantic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diamántic (rar)
(di-a-) adj. m.,
pl. diamántici; f. diamántică, pl. diamánticediamantic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diamantic a. strălucitor ca diamantul:
un pod de pânză diamantică EM.
diamantic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAMÁNTIC, -Ă, diamantici, -ce, adj. (Rar) Diamantin. [
Pr.:
di-a-] —
Diamant +
suf. -ic.