diamantin - explicat in DEX

diamantin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIAMANTÍN, -Ă, diamantini, -e, adj. Strălucitor ca diamantul (1), asemănător cu diamantul; adamantin, diamantic. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamantin.

diamantin (Dicționar de neologisme, 1986)
DIAMANTÍN, -Ă adj. Asemănător diamantului; tare, strălucitor ca diamantul. [< fr. diamantin].

diamantin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIAMANTÍN, -Ă I. adj. asemănător cu diamatul. II. s. f. pulbere abrazivă artificială, folosită la lustruirea pieselor de oțel. (< fr. diamantin)

diamantin (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diamantín, -ă adj. (it. diamantino). Adamantin, de diamant: strălucire diamantină.

diamantin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diamantín (di-a-) adj. m., pl. diamantíni; f. diamantínă, pl. diamantíne

diamantin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIAMANTÍN, -Ă, diamantini, -e, adj. Strălucitor ca diamantul (1), asemănător cu diamantul; adamantin, diamantic. [Pr.: di-a-] — Din fr. diamantin.