diamagnetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAMAGNETÍSM s. n. (
Fiz.) Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diamagnétisme.diamagnetism (Dicționar de neologisme, 1986)DIAMAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor medii de a fi diamagnetice. [< fr.
diamagnétisme].
diamagnetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a fi diamagnetice. (< fr.
diamagnétisme)
diamagnetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diamagnetísm (di-a-) s. n.diamagnetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAMAGNETÍSM s. n. (
Fiz.) Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diamagnétisme.