diamagnetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAMAGNÉTIC, -Ă, diamagnetici, -ce, adj. (
Fiz.; despre corpuri) Caracterizat prin diamagnetism. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diamagnétique.diamagnetic (Dicționar de neologisme, 1986)DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (
Despre substanțe) Cu însușirea de a se deplasa din regiunile cu câmp magnetic mai intens către regiunile cu câmp magnetic mai slab. [< fr.
diamagnétique, cf. gr.
dia – între, fr.
magnétique].
diamagnetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (despre unele corpuri) care se deplasează de la un câmp magnetic mai intens către altul mai slab. (< fr.
diamagnétique)
diamagnetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diamagnétic (di-a-) adj. m.,
pl. diamagnétici; f. diamagnétică, pl. diamagnéticediamagnetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAMAGNÉTIC, -Ă, diamagnetici, -ce, adj. (
Fiz.; despre corpuri) Caracterizat prin diamagnetism. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diamagnétique.