dialelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIALÉLĂ, dialele, s. f. (
Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diallèle.dialelă (Dicționar de neologisme, 1986)DIALÉLĂ s.f. (
Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. [< fr.
diallèle, cf. gr.
diallelos – reciproc].
dialelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIALÉLĂ s. f. (log.) cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. (< fr.
diallèle)
dialelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dialélă (di-a-) s. f.,
g.-d. art. dialélei; pl. dialéledialelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIALÉLĂ, dialele, s. f. (
Log.) Definire a unei noțiuni în cerc vicios printr-o altă noțiune. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diallèle.