dialectologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIALECTOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul dialectelor și al graiurilor (unei limbi). [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. dialectologie.dialectologie (Dicționar de neologisme, 1986)DIALECTOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi. [Gen.
-iei. / < fr.
dialectologie, cf. gr.
dialektos – dialect,
logos – știință].
dialectologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIALECTOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi. (< fr.
dialectologie)
dialectologie (Dicționaru limbii românești, 1939)* dialectologíe f. (
dialect și
-logie). Studiu științific al dialectelor.
dialectologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dialectologíe (di-a-) s. f.,
art. dialectología, g.-d. dialectologíi, art. dialectologíeidialectologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dialectologie f. studiul științific al dialectelor.
dialectologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIALECTOLOGÍE s. f. Disciplină a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. dialectologie.