diagnoză - explicat in DEX

diagnoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIAGNÓZĂ, diagnoze, s. f. (Rar) Diagnostic. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnose.

diagnoză (Dicționar de neologisme, 1986)
DIAGNÓZĂ s.f. (Rar) Diagnostic. ♦ Determinarea identității unui fenomen. [< fr. diagnose, cf. gr. diagnosis].

diagnoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIAGNÓZĂ s. f. 1. diagnostic (1). 2. identificare a unui fenomen pe baza descrierii stării sale prezente. 3. descriere sumară a unei plante, care o deosebește de altele. 4. (cib.) examen destinat a detecta erorile într-un program, în datele sau în circuitele unei mașini. (< fr. diagnose)

diagnoză (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diagnóză f., pl. e (vgr. diagnosis, cunoaștere exactă). Med. Cunoașterea uneĭ boale.

diagnoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!diagnóză (di-ag-no-/-a-gno-) s. f., g.-d. art. diagnózei; pl. diagnóze

diagnoză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diagnoză f. cunoașterea boalei.

diagnoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIAGNÓZĂ, diagnoze, s. f. (Rar) Diagnostic. [Pr.: di-ag-] — Din fr. diagnose.