diagnosticare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAGNOSTICÁRE s. f. Faptul de
a diagnostica. [
Pr.:
di-ag-] –
V. diagnostica.diagnosticare (Dicționar de neologisme, 1986)DIAGNOSTICÁRE s.f. Acțiunea de a diagnostica. [<
diagnostica].
diagnosticare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!diagnosticáre (di-ag-nos-/-a-gnos-) s. f.,
g.-d. art. diagnosticắriidiagnosticare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAGNOSTICÁRE s. f. Faptul de
a diagnostica. [
Pr.:
di-ag-] —
V. diagnostica.