diaclază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIACLÁZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diaclase.diaclază (Dicționar de neologisme, 1986)DIACLÁZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiunile interioare. [Pron.
di-a-. / < fr.
diaclase, cf. gr.
diaklasis – spărtură].
diaclază (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIACLÁZĂ s. f. fisură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiuni interioare. (< fr.
diaclase)
diaclază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diacláză (di-a-cla-) s. f.,
g.-d. art. diaclázei; pl. diaclázediaclază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIACLÁZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diaclase.