diaclază - explicat in DEX

diaclază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIACLÁZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaclase.

diaclază (Dicționar de neologisme, 1986)
DIACLÁZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiunile interioare. [Pron. di-a-. / < fr. diaclase, cf. gr. diaklasis – spărtură].

diaclază (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIACLÁZĂ s. f. fisură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiuni interioare. (< fr. diaclase)

diaclază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diacláză (di-a-cla-) s. f., g.-d. art. diaclázei; pl. diacláze

diaclază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIACLÁZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [Pr.: di-a-] — Din fr. diaclase.