dezvinui - explicat in DEX

dezvinui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Dez- + [în]vinui.

dezvinui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezvinuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 să dezvinuiáscă

dezvinui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. — Pref. dez- + [în]vinui.