dezvinovăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZVINOVĂȚÍ, dezvinovățesc, vb. IV.
Refl. A-și dovedi sau a căuta să-și dovedească nevinovăția; a se dezvinui, a se disculpa. ♦
Tranz. (Rar) A declara pe cineva nevinovat, a demonstra nevinovăția cuiva. –
Dez- + [în]
vinovăți.